Cel mai frumos zambet ii apartine unei persoane triste.

Te uiti la ea.Ea se uita in gol.Ii observi cu atentie fiecare gest,fiecare reactie.E trista.Are chipul asemenea unui copil dezamagit,cand nu i-ai adus bomboane.Genele lungi,buzele accentuate,parca toate au inghetsat,pana si timpul.Doar cateva suvite indraznesc sa faca gesturi de rebeldie,impinse parca de la spate de vant.

E frig.Deabia acum iti dai seama.Si parca intrun act de telepatie,ea incrutiseaza mainile si se face mica.Da,si mai mica.Iti vine sa o iei in brate,sa o protejezi,sa ii arati ca esti acolo,dar tie frica,si intorci privirea.Dar in capul tau inca mai ai imaginea ei. "Doamne! Dc trebuie sa fie atat de frumoasa? E asa scumpa cand e trista..parca ar fi o papusa".

Si totusi urasti sa o vezi asa,nu suporti sa o sti suparata,fericirea ta depinde de fericirea ei in momentul de fata.Te simti vinovat,te simti impotent,,nu sti ce sa faci...Ai face orce sa numai fie asa.Dintrodata simti o provocare..ai incerca totusi sa ii schimbi starea."Chiar asa? Nu sunt in capabil nici macar sa ii scot un zambet?"

Zambet ! Tie dor de zambetul ei.Dar ea inca e de gheatsa.Parca nervoasa.Sau nu? Calma? Nici nu sti ! Dar te risti totusi,si te apropi.O privesti din nou,si parca un val de curaj te cuprinde..ai zice ceva,dar nu sti ce.Parca nici buzele nu te ajuta.Intrun final,reusesti sa-i soptesti ceva.Si astepti.Astepti sa reaccioneze,si timpul accelereaza,parca au trecut 2 minute in 3 secunde!

Si in sfarsit isi intoarce privirea.Se uita fix in ochiii tai.Isi ridica ploapele si iti permite sa`i citesti tristetea.Si dintro data zambeste.Foarte putin.Un zambet calm,timid,cald..E suficient..A fost cel mai frumos zambet,ti`a zambit cu inima,cu ochii..pana si vantul a incetat sa mai bata.Probabil sa nu se ia la intrecere cu inima ta..Ai reusit,nu mai ai nevoie de nimic altceva de la ea.Sau poate da..>:D<