Inocenta copilariei.

Cand esti mic crezi in orce.In mos craciun,mos nicolae,zana maseluta,baba cloanta,iepurasul de pasti,babau`..si alte personaje fantasmatice,fictiv plazmate si introduse`n capu tau.
Mai alalteri ma gandeam asa in trecut si mi-am adus aminte ce insemnau toate astea pentru mine.

Generalizand,,poate sa insemne: dulciuri,cadouri,jucarii,o bata,o nuia,o plimbare pana la magazin,sa-ti alegi tot ce vrei tu (in cazu`n care tacto muncea toata ziua,si uita de evenimente deastea care il seca la buzunar,numite si cheltuieli in plus);o tampenie pe care o vroiai tu si mata nu vroia sa o cumpere,cu tipica scuza ca niciodata nu are bani,orcat de putin ar costa, o minge,portocale,bani,sau pur si simplu un mare nimic.

Ei bine,pentru mine insemna speranta.Nu stiu daca ma interesa prea mult ce primeam.Treaba era sa primesc ceva.Ma multumeam chiar si cu o acadea.
Pana aici,toate bune si frumoase ! Cel mai mult credeam in mos craciun,in fiecare an faceam desene,scrisori,impodobeam bradu,,orce era nevoie ca sa`mi ocup timpul sa para mai putin.In seara cand trebuia sa vina,imi imaginam eu cum zboara el din casa`n casa cu renii printre nori.

Tin minte ca odata chiar am lasat geamu`deschis,ca poate se grabea rau mosu si vroiam sa il ajut,eram un fel de complice neplatit.Cel mai mult imi doream sa`l vad,in fiecare an imi testam calitatiile mele de spioanca.Stateam treaza cat mai mult posibil,ma ascundeam dupa canapele ,adormeam p covoare,ma uitam pe geam..dar nimic,nu aparea pe nicaieri,doar dimineata mi se confirma existenta lui.Eram cea mai bucuroasa,nici nu deschideam bine ochii ca deja saream sub brad.

Asta pana p la 6,7 ani,cand,la serbare,am descoperit ca de fapt ,mosu era noul iubit a lu doamna invatatoare.L`am analizat surprinsa,si nu imi venea sa cred.Era doar un tip cu costum,chel,burtos,urat,barbos...nu avea nimic de a face cu ce imi imaginasem eu.
In momentul ala,in afara de faptu ca nu intelegeam cum domnisoara invatatoare putea sa stea cu nenea ala,ea find cea mai frumoasa si desteapta,o finta extra idealizata de catre elevi,(mai ales de mine),simteam o mare dezamagire,si eram suparata pe toata lumea,toti erau niste mincinosi,rai,urati,si promiteam in stanga si in dreapta ca "nu o sa mai vorbesc cu tine niciodata !".

M-au facut sa cred prostii,care,chiar daca ma faceau fericita,nu erau reale,si eu vroiam mereu adevarul.De atunci,si-a pierdut farmecul,deja vedeam toata manevra,si incercam sa ma prefac ca nu imi dau seama,nu vroiam sa le spun alor mei ca m-am prins,pentru ca totusi,era comic sa vezi cum se stresau sa nu-mi dau seama.
De fapt,de atunci nu-l mai iubeam pe mos craciun,dar imi apreciam parinti.

In iubire e aceias mancare de peste.Odata ce vezi realitatea,poate sa`si puna cel mai credibil costum,sti ca in spatele lui tot o sa fie un chelios urat,barbos si burtos care intr-un final in loc de bucurie o sa-ti ofere o mare dezamagire,care va darama ca pe un castel de nisip,toata lumea ta in care credeai,sperai,visai..Si te obliga sa numai poti sa crezi.

Si asta se intampla doar odata..la urmatoarele "evenimente" te prefaci ca nu`ti dai seama,incercand sa te mai simti la fel de fericit ca inainte.Incerci sa regasesti putina magie copilareasca in lucrurile simple.Dar pana la urma,reusesti doar sa apreciezi persoana pentru eforturile depuse,chiar daca te dezamageste.